Jurnalism. Digitalizare. Schimbări - Interviu cu Răzvan Ionescu, Recorder

Interviu
3 dec. 2020

3 decembrie 2020

 

"Rolul jurnalistului nu e numai să spună oamenilor ce se întâmplă, ci și să îi facă să înțeleagă adevărul."

- Răzvan Ionescu

 

La ediția cu numărul 14 a seriei de interviuri Logiscool LIVE! în care explorăm schimbările aduse de tehnologie și digitalizare împreună cu oameni vizionari din educație, tehnologie și nu numai, am stat de vorbă cu Răzvan Ionescu, jurnalist și publisher Recorder.

Recorder este una dintre cele mai populare platforme de jurnalism independent de la noi și singura care folosește video-ul ca format principal.

Mai jos regăsiți un fragment din interviu, iar pentru conversația integrală puteți urmări varianta video.

 

Spune-ne despre tine.

 

Acum vreo 13-14 ani, participam la congresele Asociației Mondiale a Ziarelor unde erau niște oportunități de învățare foarte bune pentru un jurnalist sau un publisher din România, pentru că te puteai conecta la toate noile tendințe din lumea presei la cel mai înalt nivel. Țin minte că unul dintre marii graficieni de ziare din anii 2000, Mario García, a povestit într-o prezentare despre generația celor care nu știu cum arăta lumea înainte de Google și că deja începe să vină această generație care să consume și media și trebuie să fim pregătiți. Pentru mine a fost șocant atunci. Tebuie să ne gândim și la generația care nu știe cum arăta lumea înainte de Google. Astăzi, nu numai că nu mai e șocant, dar în jurul meu, în echipele cu care lucrez, cei mai mulți sunt așa: tineri jurnaliști sau care ajută jurnaliștii, care nu știu cum arăta lumea înainte de Google și care, în consecință, au abilități digitale, la care noi nu mai putem ajunge.

 

Povestește-ne despre proiectele în care ești implicat și despre Recorder.

 

Rolul meu a fost legat de experiența mai bogată pe care o am în construirea de proiecte de publishing. Eu mai sunt implicat și în alte câteva proiecte, tot în calitate de coordonator de proiecte. Recorder a început acum trei ani și patru luni. S-a născut în mintea noastră și în discuțiile noastre. Am fost patru care am participat la fondarea acestui proiect, cu colegii mei mai tineri. Succesul proiectului Recorder le aparține în proporție de 90% jurnaliștilor, în special lui Cristian Delcea și lui Mihai Voinea care sunt redactorii șefi, Andrei Crăciun fiind implicat pe jumătate. Au ajuns apoi să conducă o redacție de 11 oameni. Eu n-am făcut decât să ajut pentru a pune bazele unei instituții și pentru a înceape să funcționeze pas cu pas ca o instituție de publishing.

 

Cum se schimbă rolul jurnalistului în era digitalizării?

 

Primul răspuns pe care l-aș da ar fi că rolul jurnalismului nu se schimbă în era digitalizării, dar continuarea răspunsului meu s-ar putea să mă contrazică un pic și să cuprindă și felul în care se schimbă acest rol, dar aș spune mai degrabă că nu rolul se schimbă, ci felul în care se face jurnalism. Uneltele care ne sunt puse la dispoziție - de la cum creezi povestea la cum o distribui către public, nu au fost niciodată la îndemâna jurnaliștilor din vechile generații, nici măcar a mia parte din ce avem astăzi.

 

Îmi place să spun că trăim o epocă de aur pentru jurnalism, în pofida tuturor jurnaliștilor care susțin contrariul, pentru că vorbim mult de fake news sau că credibilitatea presei nu mai e la nivelul de acum 30 sau 50 de ani. Nici asta nu cred. Cred că presa adevărată e la un nivel de credibilitate mai mare decât acum 30-50 de ani. Nu rolul, ci mai degrabă felul în care se face jurnalism se schimbă. Cred că nu mai e de ajuns pentru instituțiile de presă, nu pentru jurnaliști, să prezinte faptele (facts). Un tip de jurnalism, lazy journalism, îi face pe mulți jurnaliști din mainstream să nu mai facă teren, să nu mai aibă surse, să nu se conecteze cu oamenii despre care scriu. Și asta rămâne sfânt.

 

Din punctul meu de vedere, colegii mei de la Recorder au impus acest tip de jurnalism video, care momentan nu are concurență în România. Ei fac în proporție de 80-90% ce făceau și jurnaliștii de acum 200 de ani de la Londra, care lucrau la acele ziare fără imagini, fără poze. Așa arătau: erau pagini pline de text. Și oamenii aceia încercau să înțeleagă ce îi interesează pe oameni, care sunt subiectele relevante pentru oameni, să înțeleagă în profunzime ce se întâmplă și de ce se întâmplă și să găsească felul în care să facă din lucrurile astea o poveste, să fie interesant, să nu îl pierzi pe cititor sau pe cel care ascultă sau vede un material, să nu îl faci să se plictisească nici o secundă.

 

E mult mai important acum pentru jurnalist să prezinte și nuanțele, și contextul, poate mai mult decât acum 50 de ani. Rolul jurnalistului nu e numai să spună oamenilor ce se întâmplă, ci și să îi facă să înțeleagă adevărul și să înțeleagă ce se întâmplă. Acesta a fost marele șoc pe care l-am trăit noi în presa scrisă, când ne-am dat seama că sub asaltul internetului și al faptului că orice știre ajunge la oameni în 15-20 de minute sau chiar în câteva secunde, rolul presei scrise trebuia să se schimbe și să aducă mai mult context, analiză și comentarii, astfel încât oamenii când citeau ziarul a doua zi, știind de seară evenimentele care alcătuiau ziarul, să înțeleagă ce se află în spatele acestor evenimente și care sunt efectele lor.

 

Astăzi există această misiune mai complicată a jurnalismului, de a pătrunde mai mult nuanțele și profunzimea evenimentelor importante care ne afectează viața, decât acum 30-40 de ani, pentru că oamenilor le e ușor să știe lucrurile care se întâmplă și atunci devine mai important să înțeleagă și, mai ales, să discearnă adevărul de propagandă și de minciună.

 

Observi și tu că oamenii sunt mai grăbiți să concluzioneze, să obțină o esență, decât să dea un pic din coate pentru a ajunge la chintesența lucrurilor, la adevărul lucrurilor?

 

Cred că oamenii făceau asta și înainte, doar că nu aveau acces atât de rapid la informație primară, iar atunci când venea această informație acum 30-40 de ani, în cea mai mare măsură, venea dinspre instituții profesionalizate. Pentru un candidat la președinția SUA, în anii '70, comunicarea sa cu publicul se făcea în proporție de 90% prin media profesionistă. Astăzi, comunicarea unui candidat la președinție, cum a fost Donald Trump în 2016, poate să ocolească toată această media mainstream și să ajungă direct cu mesajele către public. Atunci și pentru oameni e mai greu în această explozie de democratizare a comunicării și a accesul la informație de tot felul, să discearnă.

 

Urmărește-ne pe pagina de Facebook Logiscool România și rămâi la curent cu fiecare ediție a LIVE! by Logiscool.