Oportunități și provocări în educația secolului XXI - Interviu cu Prof. Mirela Tanc

• Ce diferențe există între sistemul tradițional de învățare și cel bazat pe mijloace digitale, necesare în sincronizarea educației cu nevoile secolului XXI?
• Ce metode inovative pot aplica profesorii pentru a-i ține pe elevi motivați? 
• Care este viitorul educației?

La aceste întrebări și la altele asemenea, ne-a răspuns Prof. Mirela Tanc, în a 8-a ediție din seria LIVE! by Logiscool. LIVE! by Logiscool este o serie de interviuri cu oameni vizionari unde răspundem întrebărilor comunității noastre legate de educație și tehnologie.

De curând ați devenit Profesor Ambasador Logiscool și veți mentora comunitatea noastră de Profesori Ambasadori Logiscool. Abia aștept să facem lucruri bune pentru comunitatea de profesori și de elevi din toată țara și să aducem acest limbaj al digitalizării cât mai aproape de toți copiii. Ce v-a motivat să vă asumați acest rol?

Am acceptat această propunere, deoarece simt că pot adăuga valoare acestei comunități. Cred că le pot împărtăși din ceea ce știu eu, din ceea ce sunt, într-un cadru organizat.

Cum v-a venit ideea să aplicați gamification în predarea limbii și literaturii române?

În primul rând, a pornit de la o lipsă, la fel ca toate ideile mărețe. Mi-am dat seama că elevilor mei nu le place să citească. Într-adevăr, multe texte sunt plictisitoare. Am stat și am observat ce le place să facă. Am văzut că le place să se joace pe calculator, îndeosebi Minecraft. Am observat că jocurile le mențin atenția și că îi motivează. Am văzut în această oportunitate de a te juca, că ar putea să le îmbunătățească experiența de învățare, prin faptul că eu integrez în lecție aceste jocuri. Am descoperit că le îmbunătățește absorbția de cunoștințe și capacitatea de a le reține și face învățarea interactivă și distractivă. Am căutat să văd ce le oferă aceste jocuri, și am descoperit că, dacă eu le voi crea situații autentice de joc, ei devin capabili să angajeze memoria pe care eu nu reușeam să o angajez, cea pe termen lung. Gamificarea utilizează elemente de joc: nivele, misiuni, trofee, premii, cu scopul de a le crește implicarea și motivația. Este în ADN-ul nostru să ne jucăm. Când se joacă, copiii se contopesc cu jocul. Astfel, învățarea nu este o obligație, ci devine o motivație interioară. Am încercat să modelez comportamentul elevilor nu doar pentru a învăța cunoștințe, reguli, algoritmi, ci am încercat sa micșorez efortul de a transmite informații și comportamente, deoarece copilul trebuie să își dezvolte singur strategia. Nu trebuie să îl învăț eu mereu cum să învețe, ci el devine un inițiator. Astfel, noi devenim profesori facilitatori.

(pentru exemple, urmăriți interviul video)

Ce instrumente de predare sunt potrivite în această perioadă critică pentru educația din România? Ce se schimbă pentru profesori, pentru elevi?

Este clar că toți profesorii trebuie să înțeleagă că este nevoie să ne digitalizăm. Chiar Academia Română, care știm că nu e foarte deschisă noutăților, totuși remarcă și apreciază rolul, utilitatea și eficiența desfășurării unor activități didactice în spațiul virtual. Spune clar că e o nevoie și că tehnologiile sunt necesare în procesul de învățare.

Ce recomandări ați avea pentru profesorii care încep acum școala?

În primul rând, să-și deschidă mintea. Să se gândească bine și la ei, și la copii. Cred că e foarte important să vedem în cei din jurul nostru niște aliați, părinți, profesori. Pentru că avem același scop: de a-l face pe elev să treacă frumos prin școală, să asimileze cât mai multe cunoștințe care să îl ancoreze în realitățile secolului XXI. Le-aș recomanda să se ajute între ei, să învețe unii dintre alții, să colaboreze, să aibă întâlniri, să-și asume dacă au făcut ceva bine sau dacă au greșit, să folosească fiecare minut în mod productiv. Fiecare profesor trebuie să găsească ce e cel mai potrivit pentru el și pentru elevii lui. Nu sunt toate clasele la fel. Pe profesori cred că îi catapultează folosirea tehnologiei fix în secolul XXI, iar pe elevi eu zic că îi apropie de școală.

Dacă ar fi să faceți ceva diferit în acest an școlar, ce ar fi?

Eu văd această pandemie și ca o oportunitate de a colabora, de a ne conecta prin online, pe platforme, la aplicații, la site-uri la care nu aveam acces, poate, înainte. De exemplu, elevii pot derula proiecte pe platformele Harvard sau NASA. Putem să citim povești împreună cu cosmonauți de pe stația spațială internațională. Putem să vizităm virtual muzee, parcuri naționale. Sau noi, profesorii, putem participa la evenimente globale, la care altfel nu am fi avut acces din motive financiare sau de timp.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră competențele digitale, cum schimbă parcursul unui elev?

Competențele digitale sunt indispensabile tuturor astăzi. Cred că deschid uși la care altfel nu ar avea acces. E foarte bine dacă de mici elevii sunt educați să folosească tehnologia așa cum trebuie și să o facă cu măsură. Vor avea abilități care sunt necesare pentru un job bine plătit.

Un mesaj pe care îl transmitem noi părinților și tinerilor este faptul că nu vii la cursuri de programare ca să te faci neapărat programator. Acest limbaj a devenit cumva ca o limbă străină. Chiar dacă te faci arhitect sau stomatolog, tot va trebui să știi și două-trei linii de cod. Așa că nu este doar despre programare, ci despre cum se schimbă meseriile pe care noi le cunoaștem acum, în viitorul destul de apropiat.  

Ce proiecte de viitor aveți în ceea ce privește digitalizarea?

O să continui proiectele pe care le-am început. Eu îmi studiez copiii, îi observ, văd ce le place, și atunci îmi reorganizez materia prin prisma acestor noi descoperiri. E foarte important să vedem că generațiile de copii diferă de la un an la altul. Unora le place Minecraft, altora alte jocuri. Voi continua colaborările cu NASA, chiar acum la începutul lunii octombrie avem Săptămâna Spațiului, în care vom derula activități cu cei de la NASA. Tot în octombrie vom derula proiectul „Climate Action”. Voi organiza un proiect TEDx, avem invitați de prestigiu, profesori de la Harvard, o activistă pentru mediu din Dubai, o doamnă profesoară din India, premiată la Global Teacher Prize, un alt profesor din Singapore, din România o avem pe doamna Cherecheș, și alții.

S-a simțit în această perioadă o nevoie de a ne regăsi în comunități. Cum este comunitatea de profesori în această idee, se simte nevoia și acolo de așa ceva?

Unii profesori sunt mai deschiși, alții mai refractari. Noi mergem mai departe cu aceia deschiși. Prin educație, să înțeleagă că trebuie să ne conștientizăm în continuare în ceea ce privește utilizarea tehnologiei la clasă. Comunitățile ne dau acest sentiment de apartenență, ne fac să schimbăm idei între noi, să colaborăm, să ne împărtășim bunele practici, ne aduc plus valoare. Cred că grupul Logiscool este un astfel de grup, care aduce valoare atât profesorilor, cât și elevilor implicați în această comunitate.

Noi la Logiscool suntem preocupați de a da comunității mai departe și de a sprijini mai ales comunitățile de profesori care au nevoie de un pic de ghidaj pe partea de digitalizare, acesta fiind unul dintre motivele pentru care am creat comunitatea de Profesori Ambasadori Logiscool.

Din experiența dumneavoastră, care sunt grijile părinților în această perioadă?

Trăim vremuri pe care nu le-am mai trăit și acesta va fi noul normal. Va trebui să comunicăm în grupuri de părinți, prin intermediul platformelor virtuale. Dacă avem niște temeri, neliniști, să încercăm să le depășim. Cunosc părinți care spun „își strică ochii, își strică ochii”. Dar acesta este viitorul. Dacă cu bună știință le îngrădim dreptul de a face un pas înainte către viitor, înseamnă că le retezăm anumite perspective.

Cum vedeți direcțiile în care se îndreaptă elevii din punct de vedere al carierei? Puteți face o paralelă cu felul în care era acum zece ani? Ce ați putea spune părinților despre copiii lor, ce talente au?

Meseriile de acum zece ani cele mai dorite erau medic, avocat sau în domeniul bancar. Astăzi, copiii își doresc să fie social media influencer, inginer de software, data scientist. Există și meserii care încă nu există și care se vor crea în timp și vor apărea pe piață. Un lucru e sigur: pandemia a declanșat o revoluție în învățare, care ar putea să perturbe educația sau ar putea fi o oportunitate. Iar efectele pe termen lung ale pandemiei, cred că depind de noi, de profesori. Este foarte important ce facem ca elevii să își atingă potențialul și să nu îi pregătim doar pentru a deveni medici, avocați, ci pentru ceea ce există acum sau pentru meserii care nu există încă.

Mai există o generație aflată la mijloc, generația mea de 30+, care a crescut cu aceste gânduri, că ne facem economiști, juriști și tot așa, și acum ne găsim într-o zonă de conflict, între cum ne-am imaginat noi și dinamica lumii, așa cum este ea în acest moment. Și multe persoane se regăsesc în reconversii profesionale, că nu își mai găsesc locul, că meseria pe care o fac acum este deja automatizată în alte țări. Este o realitate pe care și generația mea o resimte într-o măsură, poate mai conflictual decât tinerii din ziua de astăzi care se nasc pe o direcție a digitalizării.

Mulțumim pentru această discuție! Cu siguranță veți mai auzi de doamna profesor, care mentorează comunitatea de Profesori Ambasadori Logiscool, cu care vrem să ajungem la cât mai mulți profesori, copii și părinți din țară și prin care vrem să contribuim la creșterea educației digitale.

Urmărește-ne pe pagina de Facebook Logiscool România și rămâi la curent cu fiecare ediție a LIVE! by Logiscool.